Expeditie in Alpi - 3-14 august 2013

Doar 12 zile pentru a atinge cel mai inalt varf al Europei de Vest, Mont Blanc (4810 m), cu aclimatizare la cea mai mare altitudine din Austria, varful Grossglockner (3798 m). 

Totul pentru doar 550 euro, suma ce include:

- transportul - Brasov - Heiligenblut (Austria) - Chamonix - Saint Gervais (Franta) - Brasov

- camping Heiligenblut - doua nopti

- cazare cabana Johann Hutte (3454 m) - o noapte

-camping Les Domes de Miage - trei nopti

- campare la Tete Rousse (3167 m) - doua nopti

 Nu include:

- mancarea

- asigurarea

- alte cheltuieli personale

Albumul 1 foto Grossglockner

Albumul 2 foto Grossglockner

In prima parte a expeditiei vom avea parteneri de trekking simpaticele marmote, care ne vor fluiera pana in locul in care traseul va intra in zona cu zapada, unde ele se vor opri din cauza temperaturii scazute si de unde noi vom parcurge traseul spre Johann Hutte pe o via ferrata, care ne va conduce deasupra celui mai mare ghetar din Austria, Pasterze (9 km).

Intr-o ora si jumatate de la terminarea traseului via ferrata, vom ajunge la refugiul Johann Hutte, refugiu care se afla sub varful Grossglockner.

Cazarea se va face la refugiu, urmand ca a doua zi dimineata sa "atacam" varful. Dupa atingerea acestuia vom cobora pana in Heiligenblut, unde vom ramane peste noapte in acelasi camping.

Albumul 1 foto Mont Blanc

Albumul 2 foto Mont Blanc

Si urmeaza partea a doua a expeditiei, visul alpinistului incepator, Mont Blancul :) Asadar, ne luam bagajelele, masina si plecam spre Chamonix. Campam intr-un supercamping din zona Saint Gervais si ne pregatim pentru cel mai inalt varf din Europa de Vest ;)

Ascensiunea o vom face in mai multe etape; in prima faza ea va fi motorizata. Vom lua trenuletul care ne va duce pana in punctul numit Nid d'Aigle (2386 m). De aici, la pas, catre refugiul Tete Rousse, unde ajunsi vom campa. Se poate opta si pentru varianta cazare in refugiu (aproximativ 45 euro).

Aici peisajul se schimba radical fata de prima parte a expeditiei. Intalnim zapezile permanente, crevasele, ne putem confrunta cu raul de altitudine...

Pornirea spre marele varf se va face la ora 2 si traseul va dura intreaga zi, noi revenind la Tete Rousse in jurul orei 18:00. Este o zi care ne va solicita din plin, dar satisfactia atingerii celui mai inalt varf din Europa este de nedescris.

Va puteti inscrie la expeditie accesand link-urile de mai jos:

Inscriere pe Facebook

Inscriere pe www.carpati.org

 Va asteptam!

Cristian Popa

crisghid@yahoo.com

 Tel: 0732.527.814

Varful Skala (2866 m) - Muntele Olimp - 5 Iunie 2013

Albumul foto integral il puteti vizualiza AICI

Litochoro (293 m) - Prionia (1100 m) - transport auto
Prionia (11oo m) - Refugiul "A" (2100 m) - marcaj "E4", timp 2ore30min
Refugiul "A" (2100 m) - Varful Skala (2866 m) - marcaj "E4", timp 2ore15min
Varful Skala (2866 m) - Refugiul "A" (2100 m) - Prionia (1100 m) - marcaj "E4", timp 2ore45min

Diferenta de nivel - Prionia - Varful Skala - 1766 m
Timp total - Prionia - Varful Skala - Prionia - 10ore30min
Timp total fara pauze - 7ore30min

Timpii sunt fara pauze si traseul a fost parcurs intr-un ritm alert!!!

Dupa un drum lung, de aproximativ 14 ore, cu gropi si restrictii de viteza, dar si cu autostrada ca in palma, am ajuns la Olimpiaki Akti. Dupa ce ne-am cazat, am "zburat" direct pe plaja unde am savurat "Mythos"-ul mult asteptat. Entuziasmul nostru era temperat doar de oboseala unei nopti nedormite.

Olimpul reprezinta pentru mine un record (ce asteapta sa fie depasit) ;), atat pentru inaltimea lui, cat si pentru cea mai mare diferenta de nivel urcata si coborata in aceeasi zi (aproximativ +1900 m). Sincer, imi faceam probleme ca nu voi face fata, ca este posibil ca urcarea in doar cateva ore, de la nivelul marii la 2866 m imi va da de furca; stiu ca organismul nu reactioneaza intotdeauna pe placul ambitiei.

Dupa un somn bun am plecat a doua zi dimineata spre parcarea de la Prionia (1100 m), unde doar noi doi si o caravana de asini ne pregateam de ascensiune.

Impresionanta amenajarea traseului! Incepand cu podul care avea in dreapta lui o cascada frumusica, ce ne-a intampinat cu un curcubeu, treptele si balustradele de lemn si culminand cu bancutele si umbrarele ce erau asezate din loc in loc, acest traseu a dat clasa tuturor traseelor de la noi din tara. Uneori aveam senzatia ca nu este un traseu pentru montaniarzi, ci unul pentru plimbarea de duminica. Totusi, cresterea constanta in altitudine si diferenta mare de nivel, chiar si pana la refugiul "A" (Prionia - Refugiul "A" - 1100 m diferenta de nivel), nu il fac un traseu accesibil oricui.

"Plimbarea" in ritm sustinut prin padurea de pin, pana la refugiul "A", ne-a scos in drum vreo 3 soparlite si nici o vietate bipeda, exceptand conducatorii caravanei de asini care ne-au depasit la scurt timp dupa plecare. A se intelege ca ei mergeau calare :D Probabil ca au investit prea mult in burtile lor ca sa scuteasca saracele animale de greutatea lor.

La refugiu am gasit cateva persoane care pareau ca au petrecut noaptea acolo. Dealtfel, chiar nu este o idee rea sa urci seara la 2100m si dimineata sa pornesti odihnit si aclimatizat spre varf.

Dupa o pauza lunga de ceai am pornit la drum spre tinta noastra, varful Mytikas (2917 m). Foarte curand am parasit padurea si asccensiunea noastra s-a desfasurat pe un traseu "sacaitor" din cauza grohotisului. Traseul urca in serpentine scurte, pe alocuri fiind amenajate aparatori contra caderilor de pietre, care pe timp de ceata fac traseul mult mai usor de identificat.

La o ora distanta de refugiul "A", in drumul nostru a aparut un panou informativ, derutant, prin faptul ca iti dadea senzatia ca nu ai strabatut nici macar o treime din drumul catre varful Skala. In realitate eram la jumatatea drumului dintre refugiu si varf. 
In scurt timp am observat o capra neagra, care nu numai ca a stat cuminte la o sedinta foto, dar ne-a si urmarit , pe linia crestei, pana in apropierea varfului Skala.

Altitudinea mare a inceput sa isi spuna cuvantul. Depasisem limita maxima de altitudine din Romania si picioarele mele incepusera sa se miste mai greu, fara nici o explicatie concreta. Nu ma simteam obosita, nu ma dureau picioarele, totusi nu ma puteam misca mai repede. Un baton de ciocolata si suportul moral din partea lui Cristi m-au mobilizat si astfel varful Skala a fost atins in scurt timp.

Ajunsi pe varful Skala am admirat panorama care s-a deschis in fata noastra. In stanga aveam varful Skolio (2912 m), in fata Mytikas-ul (2917 m) care in scurt timp a fost invaluit de nori. Dupa 30 de minute am hotarat sa ne intoarcem, deoarece traseul spre Mytikas nu mai putea fi identificat, vizibilitatea fiind redusa sub 2 metri.
Cu parere de rau si cu speranta ca vom reveni in zona am inceput coborarea spre Prionia. Am facut din nou o pauza la refugiul "A" apoi am "pedalat" intr-un ritm mai alert din cauza ploii ce ne ameninta, ploaie care a reusit sa ne prinda cu jumatate de ora inainte de Prionia.